Timpul aleargă. Zilele se scurg repede unele după altele. Parcă ieri, într-o zi aurită de toamnă, în curtea şcolii întâmpinam nişte copii sfioşi, stapâniţi de emoţii, unii chiar cu lacrimi în ochi, nerăbdători şi curioşi să devină elevi.
Vă mai amintiţi? Frunzele ruginii se pregăteau să ţeasă covorul toamnei. Ne-am întâlnit în curtea şcolii. Povestea noastră începea cu momente de descoperire a şcolii, a clasei, a băncii, a colegilor, începea cu sfioase semne de prietenie.